DOAR PLAJA ESTE SIGURĂ

Ploaia începe punctuală conform prognozei meteo, cu cerul ce se întunecă de parcă seara ar fi cea care vrea să ia locul dimineții.

Centrul orașului Durban este marcat de piața Francis Farewell în care prezența primăriei în stil neobaroc – copie a celei din Belfastul Irlandei de Nord, nu poate fi ignorată. Totul, inclusiv clădirile moderne de birouri par a se învârti în jurul acestui simbol colonial.









Orașul a fost denumit după guvernatorul englez din secolul al XIX-lea, Benjamin D’Urban, căci până la finalizarea canalului Suez vasele Imperiului Britanic călătoreau pe lungul drum ce ocolea întregul continent african pe la Capul Bunei Speranțe iar locul acesta era căutat de funcționarii civili și ofițerii armatei aflați în drum spre subcontinentul indian. Clădirile victoriene de aici au rămas mărturie a stăpânirii coloniale, iar pentru o vreme Durban fusese denumit ‘ultimul avanpost al Imperiului Britanic’.









Natural Science Museum din Durban este bogat în diorame reușind să nu fie însă aglomerat, iar încă de la primele vitrine ne dăm seama că avem de-a face cu cel mai interesant muzeu de acest tip pe care l-am vizitat vreodată. Chiar și mult mai celebrul Natural History Museum din Londra pălește în fața acestuia.























Vitrină după vitrină suntem purtați prin istoria omenirii și mai apoi a Africii, întregul regn animal al continentului putând fi regăsit aici printr-un reprezentant al său. Felul cum sunt gândite dioramele precum și modul de conservare al exponatelor denotă un bun gust rar întâlnit.























Etajul al doilea este rezervat pentru Durban Art Gallery, o galerie de artă modernă la finalul căreia trag două concluzii: ori nu am reușit eu să înțeleg ce vrea să transmită autorul, ori poate că nu orice ar trebui ridicat la rangul de artă.







Cea mai veche clădire publică din Durban este Old Court House, construită în 1866, și care a fost transformată într-un muzeu ce în principiu ar trebui să redea istoria colonială a regiunii Natal, dar care în practică este o mică expoziție de mașinuțe și nave de jucărie, precum și două case strămutate la interior. Se vrea probabil un mic exercițiu de comparație între bordeiele tradiționale și bunăstarea colonialismului.






Deși al treilea ca mărime dintr-o foarte dezvoltată Africa de Sud, Durban suferă de un renume mai puțin plăcut. La pachet cu sărăcia aici s-au reunit violurile, crima și jafurile, iar instabilitatea politică este destul de des întâlnită. Nu mai departe de acum câteva luni în toată provincia KwaZulu-Natal au avut loc cele mai grave violențe de la încheierea regimului de apartheid, o mișcare care a culminat cu proteste pe tot întinsul țării dar cu precădere în marile orașe. Problema? Arestarea fostului președinte Jacob Zuma pentru corupție…










Deși pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 2010 orașul a avut parte de o renovare masivă, într-o țară cu diferențe foarte mari între clasele sociale aceasta nu poate duce decât la o adâncire a sărăciei și o creștere a violențelor. Cu excepția centrului vechi și a zonei centrale cu clădiri de birouri, restul orașului nu este unul în care plimbarea pe jos să se termine cu bine. Gardurile înalte împodobite cu sârmă ghimpată sau cabluri de curent fac din casele particulare oaze de siguranță.









Excepție o face zona pietonală ce mărginește plaja ce are câțiva kilometri lungime, și pe care valurile și palmierii ar putea ușor să o transforme într-un paradis tropical. Lumina anostă strecurată prin nori nu ajută însă la obținerea exoticului ci doar transformă peisajul într-unul ce seamănă mai degrabă cu cel al unei stațiuni parțial părăsite. Jupiter sau Neptun în extrasezon de exemplu.

Diferența este că la venirea serii nici o zonă nu mai poate fi considerată sigură, căci și aici ca în majoritatea orașelor africane, noaptea este doar a răufăcătorilor.









Leave a Reply

Your email address will not be published.