Berlinul este unul din acele orașe ce în ciuda istoriei au știut să își refacă rănile și să se caţere deasupra cenușii războaielor.
Când vine vorba de creativitate, limita superioară se prea poate să nu existe în Berlin. De la căderea zidului ce a despărţit familii întregi, orașul a explodat ca un laborator scăpat de sub control, în experimente și manifestări culturale ce au loc nu doar în săli de spectacole și expoziţii clasice ci mai degrabă în clădirile fostelor fabrici rămase în paragină.
Spiritul liber și ideile noi sunt cele ce conduc astăzi orașul ce a știut să se ridice în picioare în ciuda istoriei: a pus în scenă o revoluţie, a fost centrul nazismului, a fost făcut una cu pământul în timpul bombardamentelor, a fost divizat de un zid și apoi reunit. Și toate astea doar de-a lungul secolului XX.
Înălțarea zidului Berlinului a fost un eveniment unic în istoria omenirii. Nu este primul zid și cu siguranţă nu a fost ultimul – cel din Belfast încă dăinuiește, cel de la graniţa forţată a Palestinei este mai însângerat ca niciodată, iar cel de la graniţa dintre Mexic și Statele Unite ale Americii… tocmai se înalţă. Ne pricepem de minune să înălţăm ziduri și mai puţin să construim punţi. Unicitatea de care spuneam constă în faptul că pe lângă împărțirea fizică a unui oraș, despărţea ideologii și sisteme politice aflate în perfectă antiteză.
Aici era trasă Cortina de Fier ce timp de decenii a ţinut în întuneric popoare, pentru a le ‘proteja’. După înfiinţarea Germaniei Democrate și a celei Federale, un exod masiv de peste două milioane de germani au luat calea Occidentului. Cei treisprezece ani de exod au încetat brusc când autoritățile Est-Germane au luat hotărârea de a stopa depopularea statului prin înălţarea în data de 13 August 1961 a unui gard de sârmă ghimpată ce s-a transformat mai apoi în fatidicul zid.
Încercările ulterioare erau considerate cazuri de trădare și execuţia era instantanee. Asta nu i-a oprit însă pe sute de oameni să își riște vieţile în moduri care mai de care mai inventive – de la sărit pe geamurile ce dădeau înspre Berlinul Vestic, fiind prinși de pompieri în prelate, și până la săpat de tuneluri pe sub zid. Mulţi însă, au murit.
La 9 Noiembrie 1989, într-o conferință de presă menită să calmeze spiritele agitate de ceea ce se prefigura a fi căderea comunismului (în Polonia și Ungaria avuseseră deja loc schimbări pe plan politic), Günther Schabowski – membru al Politburo, anunţa că vizele de călătorie vor fi eliminate. Răspunsul la întrebarea ‘Când va intra în vigoare măsura?’ a fost cel ce a pus în mișcare masele de oameni din Berlinul de Est. Acel simplu ‘Imediat și fără întârziere’, ce se voia a fi manipulare politică ci nicidecum o deschidere a granițelor l-a făcut pe ofiţerul de gardă al punctului de frontieră din Bornholmer Straße să ridice bariera pentru miile de oameni și să pecetluiască soarta zidului.
Din vechiul zid au rămas acum sectoare păstrate ca tristă amintire a istoriei. Poate cel mai cunoscut segment este East-Side Gallery, unde artiști ai graffiti-ului au desenat scene istorice sau interpretări ale libertăţii.
Checkpoint Charlie – păzit de Aliaţi, era cel mai cunoscut punct de trecere al frontierei, dar doar printre călătorii străini și autorităţi. Atunci vegheau tancuri americane și rusești așezate faţă în faţă. Astăzi, mica gheretă ce despărțea două lumi se pierde printre clădiri moderne. Pentru a rememora istoria, câţiva actori îmbrăcaţi în soldaţi ștampilează pașapoarte cu vechile ștampile ale libertăţii.
Urme ale vechiului zid sunt peste tot. În Potsdamer Platz, unde acum 30 de ani erau baricade și o zonă a morţii, acum se înalţă o piaţă modernă și clădiri de birouri demne de o capitală europeană. Cum-necum, Berlinul a reușit să se refacă și radiază acum un aer calm și demn. Spiritul teuton să fi fost de vină oare? Nu știu, însă soarele strălucește altfel aici – mai curat. Și este și foarte puţină poluare.
Poarta Brandenburg a supravieţuit cumva sângerosului secol XX și deseori a fost locul unde oamenii s-au adunat să-și spună oful sau să celebreze. Poate de vină este și imediata apropiere a impunătorului Reichstag – clădirea ce adăpostește Guvernul Germaniei. Astăzi este tot loc de proteste (Partidul Comunist din Germania protestează împotriva implicării Statelor Unite ale Americii în afacerile interne ale Venezuelei) dar mai mult ca oricând este un simbol al unităţii și păcii europene.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.