TrekLens

Plecarea este motivul, drumul este scopul, iar destinația… destinația contează mai puțin.

Munții Șureanu nu au spectaculozitatea Făgărașului și nici abrupturile Pietrei Craiului sau oglindirile lacurilor Retezatului și Parângului, însă au o sălbăticie și o izolare aparte. Cu gândurile astea ne făceam drum prin apele reci ale pârâului și peste pietre alunecoase, spre fractura enormă în peretele de stâncă al muntelui – peștera Șura Mare.

Luncile create de firele de apă în inima muntelui, sunt presărate cu gospodăriile de vară ale sătenilor de prin împrejurimi iar turme de oi pasc răsfirate pe versanții molcomi. Seceta a redus pârâul la un biet fir de argint viu ce se strecoară în adâncurile peșterii Ponorici.

Fundătura Ponorului este monumentalul amfiteatru natural străjuit de jur-împrejur de înălțimi stâncoase. Pe fundul depresiunii șerpuieste râul ce în fiecare primăvară, odată cu topirea zăpezilor, transformă lunca într-o întinsă mlaștină.

Acum însă-i toamnă iar nopțile-i sunt lungi și vin devreme, însă în întunecimea de abanos a cerului se dezvăluie Universul.