Mările și oceanele adăpostesc o lume atât de diferită de cea cu care suntem obișnuiți, și atât de puțin cercetată încât o incursiune în adâncuri este mai degrabă similară cu o excursie pe o cu totul altă planetă.
Sunt alte reguli aici la adâncime – de la simpla comunicare prin semne a scafandrilor și până la viața subacvatică. Fie că începi scufundarea de pe barcă sau clătinându-te în valuri cu pașii nesiguri sub greutatea echipamentului, odată trecut pe oxigenul presurizat dozat de regulator, lumea de deasupra apei devine amintire. Găsirea flotabilității neutre – plutirea între două ape cum i s-ar spune în lumea terestră, echivalează cu imponderabilitatea astronauților. Uneori mai este nevoie să golim măștile când, din entuziasm sau neatenție lăsăm aerul să scape în vidul creat sub sticlă, iar apa sărată îl înlocuiește rapid.
Fară un punct solid de reper – un perete de stâncă sau un banal lanț de ancoră, în apele tulburi ale Mării Negre singura modalitate de a vedea încotro este cerul este să urmărești bulele de aer ce ies din regulator. Apele fără oxigen ale aceste mări nu susțin o varietate foarte mare de viață acvatică, însă bancurile de midii și câteva meduze ce pot coborî cu mult sub limita atinsă de noi în această scufundare – 17m, ne fac ochii să strălucească de bucurie.
Tabelele de decompresie bazate pe formule simple dar de o importanță critică, sunt urmate aici cu strictețe pentru a evita acumulările de azot din sânge, iar la intervale regulate ne verificăm ceasul și manometrul buteliei. Automatisme pentru incursiunile într-o lume extraterestră, dar care nu ne scutesc de o pauză pentru decompresie la câțiva metri de lumea cunoscută. Pentru siguranță.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.