TrekLens

Pentru început, se dau următoarele date: centrul Europei, la mare. Bine, puţin mai la Sud de centrul Europei – plimbă-ţi ochii pe hartă până unde dai de Adriatică. Croaţia mai exact.
Vrem să închiriem un caiac pentru o plimbare pe mare iar toată afacerea decurge astfel: în primul rând rezervarea trebuie făcută încă din seara precedentă. Fără rezervare se pare că nu se poate. A doua zi dimineaţă eşti luat cu maşina de la hotel şi te alături unui grup ce pleacă la o anumită oră. Nu, nu eşti de capul tău!
Ţi se face o instrucţie serioasă, eşti dotat cu veste de salvare la care trebuie să te legi sub atenta supraveghere a instructorului, după care tot grupul cu ghidul în frunte porneşte la drum.

Acum să ne deplasăm puţin mai spre Vest, aşa mai peste ocean, o cotim mai spre Sud până începe să se zărească sub noi o limbă de pământ. Da, exact, aia căreia lumea îi zice America Centrală. Şi acum, căutăm cu privirea una dintre cele mai înguste ţărişoare de pe acolo. Hei! N-am zis cea mai îngustă! Puţin mai sus vă rog! Da, acolo este perfect. Costa Rica.
Aici, pe o plajă mărginită de palmieri în spatele cărora se întinde jungla, închirierea unui caiac decurge parcă mult mai simplu şi natural:
– Sunt Carlos, vrei un caiac?
– Ne interesa unul pentru a merge la insula de-acolo.
– N-avem noi prea multe modele dar sunt bune, plutesc!
Imediat un hohot de râs îi umflă pieptul, destrămând liniştea dimineţii în timp ce şi noi îi ţinem isonul.
– Hai să vă arăt pe unde să o luaţi – ştiţi să înotaţi, da?
– Da.
– Perfect. Rechini n-avem.
Apucă o crenguţă aflată prin preajmă şi în nisipul umed al plajei de pe care abia s-a retras apa Pacificului, începe să ne deseneze o hartă şi să ne explice arătând spre insulă.
– Ei, vedeţi voi V-ul ăla pe care îl formează copacii de pe insulă? Ei bine aia este direcţia pe care trebuie să o păstraţi, până în dreptul stâncilor din stânga, pe care o să le ocoliţi prin dreapta depărtându-vă puţin de ele căci altfel o să vă arunce valurile spre stânci. Totuşi, nu vă îndepărtaţi prea mult de ele că o să vă tragă curentul în larg. După ce ocoliţi stâncile, vă îndreptaţi din nou spre V-ul de care v-am zis, până ajungeţi într-un loc în care nu o să mai aveţi valuri sau curenţi, iar în golfuleţul respectiv viraţi niţel stânga iar pe dreapta aveţi o plajă pe care să debarcaţi. Aţi înţeles?
– Aha… da… putem lua harta cu noi?
– Ha ha! Distracţie plăcută! Ah, da, era să uit: pe la prânz se anunţă valuri mari aşa că încercaţi atunci când vă întoarceţi, să ţineţi caiacul perpedicular pe linia ţărmului că altfel vă răsturnaţi!

Simplu, nu? Fără veste de salvare, fără instructori sau alte detalii din lumea veche.