Veneția nu a fost niciodată pe lista mea scurtă de destinații, dar soarta a brodit călătoriile în așa fel încât să ajung doi ani la rând prin laguna canalelor pline de gondole. Străduțele își împletesc piatra cu bordurile tocite ce străjuiesc canalele, iar culorile strălucesc în soarele ce îndulcește cele câteva grade ce se simt ca o primăvară zăpăcită, iar cu puțină inspirație mulțimile rămân pe străduțe adiacente.
Desigur, obiectivele principale sunt sufocate de turiști – celebritatea își are prețul ei. Detaliile sunt însă cele care formează întregul oraș răspândit în lagună, iar pentru detalii nu multă lume are timp.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.