TrekLens

Până la un “undeva departe” care reprezintă de cele mai multe ori o lume extrem de diferită de cea destul de uniformă a Europei, aeroportul din Doha este purgatoriul în care se fac reglajele fine ale rotițelor acceptării unor concepte noi și ale unor lumi exotice. De la diversele și tot atât de bizarele lucrări de artă, până la o grădină botanică în toată regula, trecerea spre culorile Indochinei devine mult mai ușoară.

Piețele de noapte ale Asiei de Sud-Est sunt o parte din chintesența acestei lumi, locul unde pentru doar câteva ore se concentrează întreaga agitație atât de definitorie, un bazar unde se vând și cumpără de toate, în iz de mâncare și arome de fructe și putreziciune.

Pe una dintre cele mai frecventate rute comerciale istorice dintre India și China, insula Phuket – cea mai mare insulă a Thailandei, era un loc principal de oprire pentru navele ce navigau prin marea Andaman, ajungând să fie menționată în jurnalele navelor străine venite tocmai din îndepărtata Europa. În ciuda atenției de care a avut parte în timpul erelor coloniale, Phuket nu a fost însă niciodată colonizată de vreo putere europeană. Un fel de colonizare a apărut însă odată cu nașterea și înflorirea turismului de masă, căci la fel ca în multe alte locuri unde investitorii au putut să își pună amprenta “dezvoltării durabile”, și aici pe insulă transformările au luat o turnură diferită de vechile obiceiuri, însă aliniate consumerismului globalizat.

În 2022, Thailanda a devenit prima țară din Asia de Sud-Est ce a decriminalizat uzul recreațional al canabisului, după ce în 2018 a legalizat uzul său medicinal. Absența legilor însă, a dus la o creștere și o proliferare a magazinelor ce vând produse pe bază de canabis, multe dintre ele de o calitate cel puțin dubioasă. Noul guvern format în 2024 se pare că dorește să schimbe însă legea. În zonele turistice iarba se vinde în magazine, alături de specialități locale de cafea, suveniruri sau fructe.

Dintre cele 29 de temple budiste ale insulei, Wat Chalong este considerat a fi cel mai important templu, fiind dedicat unor foarte venerabili călugări – Luang Pho Chaem și Luang Pho Chuang, ce i-au condus pe localnici în lupta împotriva rebeliunii chinezești din 1876, punându-și la dispoziție și cunoștințele în ceea ce privește plantele medicinale pentru a-i vindeca pe răniți.

Peste ani, templul a devenit un loc sacru pentru cei care caută protecție și noroc, în interiorul pagodei principale fiind adăpostită o relicvă de-a lui Buddha, iar pe parcursul anului aceasta adăpostește diverse ritualuri și festivități religioase. Contra unor donații se împart amulete norocoase și binecuvântări pentru credincioși, iar foițele de aur cumpărate de credincioși reprezintă rugăciuni pe care aceștia le lipesc de trupul lui Buddha spre a căuta împlinirea lor. Dincolo de spiritualitate însă, culorile și arhitectura celor trei temple principale formează un curcubeu de amănunte.

Marele Buddha din Phuket este unul dintre obiectivele care se văd cam de oriunde de pe insulă, fiind cocoțat in vârful dealului Nakkerd. Imensitatea de 45 de metri înălțime este finalizată acum aproape un deceniu, iar colosul de ciment aste în întregime acoperit cu marmură. Felul în care este construit, șezând în poziția lotusului, cu o palmă spre cer și una odihnindu-se pe genunchi, reprezintă atitudinea sa māravijaya, iar prin gestul său orientat spre pământ și denumit bhumisparshamudra, arta thailandeză se referă la episodul când Buddha aproape atinsese iluminarea dar a fost deranjat din meditație de Maras – un rege divin dar răuvoitor ce a trimis o armată de fecioare celeste spre a-l seduce și a-l împiedica să atingă iluminarea.

Un șir lung de trepte urcă spre baza statuii, iar marea Andaman strălucește albastră la câțiva kilometri depărtare. Pădurile insulei sunt pline de macaci, iar cele mai descurcărețe familii s-au adunat la drumul mare pentru a interacționa cu oamenii încercând să le mai fure câte ceva sau cerșind de la aceștia mâncare. Iar lumea, în frunte cu localnicii prea puțin conștienți sau de-a dreptul nepăsători de răul pe care îl produc, hrănește maimuțele cu pufuleți colorați și alte mâncăruri extrem de nocive pentru un animal sălbatic.

Drumul se apropie ușor de mare, spre a coborî până în cel mai sudic punct al insulei – capul Phrom Thep, dincolo de care se întinde albastrul de cerneală al mării. Pe drumul spre Karon și Patong se înșiră toate stațiunile cu acces la plajele superbe de la marea Andaman, locul unde a făcut ravagii în 26 Decembrie 2004 un tsunami provocat de mișcările tectonice din largul coastei. Acum însă, nimic nu mai amintește de tragedia de acum aproape două decenii.