Cu iarna ce nu se lasă dusă din înălțimi dar cu dor de primăvară, singura alternativă pentru o scurtă desmorțire rămân rămășițele Codrului Vlăsiei – petice de natură care încă mai rezistă în jurul unui oraș ce se dezvoltă haotic.
Mănăstirile au fost dintotdeauna oaze de pace indiferent de nivelul de credință al vizitatorilor, iar Cernica nu duce lipsă de liniște. Ridicat la începutul secolului al XVII-lea în timpul domniei lui Radu Șerban, complexul monahal a reprezentat de-a lungul vremurilor o adevărată școală de educație monastică.
Pădurea este tristă însă, fără frunzele care să îmbrace goliciunea ramurilor, iar drumurile au pe ele clisa ultimelor ploi reci. Primăvara pare încă departe – poate că ar trebui căutată pe meleaguri mai îndepărtate, spre cele patru vânturi…
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.