Ascuns printre dealuri împădurite la câteva zeci de kilometri la sud de Dunăre, mausoleul Demir Baba Tekke stă mărturie diversității religioase a Bulgariei.
Drumul este o nebunie îngustă ce urcă și coboară prin pădure, în serpentine amețitoare fără vizibilitate. Dintr-un ac de păr se face continuarea spre Demir Baba Tekke, iar drumul până atunci aproape perfect se strică. Speranţa de a ajunge călare până la mausoleu se spulberă în fața unei porți ferecate, iar Amur decide să protesteze la orizontală. În concluzie alegem treptele.
Mausoleul aparţine de Alevi-bektashi, o comunitate etnic-religioasă ce face parte din gruparea islamică Shi’a. Termenul de ‘Alevi’ se referă la imamul Ali, vărul și ginerele profetului Mohamed. Construit în valea râului Tchernodlanitza, construcţia de piatră se spune că ar adăposti rămășițele omenești ale sfântului Demir Baba (părintele de fier – așa cum s-ar traduce numele său).
Sarcofagul din lemn și cărămidă este rar văzut de pelerinii Alevi, acesta fiind acoperit mai tot timpul de ofrandele aduse de aceștia.
Construit în secolul al XVI-lea pe ceea ce a fost un loc sfânt pentru traci prin secolul al IV-lea î.e.n., actualul complex mai adăpostește doar mausoleul, izvorul sfânt și imaretul – fosta bucătărie publică transformată astăzi într-un mic muzeu ce relatează pentru curioși povestea lui Demir Baba, moscheea menţionată de călătorii secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea devenind între timp una cu pământul.
Cred că plăcerea de a înţepeni la drum lung în șa, de a accepta inerente ploi și căldura ce vine în valuri când mergi sau are aproape consistenţa unui zid atunci când roţile nu se învârt, este cumva acceptarea drumului așa cum este el, cu bune și cu rele. Destinația uneori nici nu contează.
La fel și statul la cort când cazarea este ieftină – are mai mult de a face cu spiritul nomad al unora, cu libertatea de a-ţi alege locul de dormit în funcţie de priveliște, cu mirosul de iarbă uscată sau crudă, în detrimentul unui iluzoriu, până la urmă, confort.
Din afară poate părem masochiști sau doar ciudaţi, însă pentru noi este o frumoasă nebunie să căutăm la apus de soare un loc de cort.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.