TrekLens

De vreo doisprezece ani, pe dealurile ce unesc Prahova cu Buzău se organizează anual Maratonul Vinului – o competiție ciclistă ce ia la măcinat sub roți pământul și pietrișul de pe dealurile pline de podgorii. La o lună după eveniment liniștea este perfectă, iar soarele ridicat pe cer aduce temperatura la punctul perfect de pedalat.

Din centrul orașului străzile pornesc în pantă să urce pe dealuri și, pentru încălzire în așteptarea potecilor asfaltul este o bucurie. Urcușul pe drumul de țară începe lent, iar pe măsură ce orașul rămâne în urmă geografia începe să capete sens și forme – la orizont învăluiți în pâcla ce confirmă ploaia anunțată la meteo, munții așteaptă zile mai senine.

Nu am mai zburdat de mult pe drumuri de țară, iar roțile se învârt cu mult mai greu decât îmi aduceam aminte. Asfaltul oricât de abrupt ar fi el nu se compară cu pietrișul pe care roțile pierd aderența la urcare, iar efortul este direct proporțional cu numărul de pietricele. Traseul MarVin are marcajele maratonului găzduit acum o lună și ne poartă pe culmile dealurilor, printre podgoriile și cramele din zonă.

Coborârile sunt pe potecile din păduri, la răcoarea adusă de umbră, pe iarbă și pietriș, doar pentru a măcina apoi în învârtit des din pedale alte urcări pe același pietriș și zone înierbate.