DE PRIN POD

După câteva zeci de metri, ulița abruptă cu pietre lasă locul noroiului proaspăt frământat de copitele boilor și roțile greoaielor care. Dincolo de ultimele case, pomii răriți lasă clisa umedă să se întărească sub soarele puternic. Toropiți de căldură căutăm în gând toamna înaintată pe care speram să o găsim. În zadar visăm ca astă vară la păduri răcoroase. Fata Morgana sau nu, un barbat a plecat în căutarea celor doi cai ce și-au rupt hamurile și au fugit în seara precedentă goniți de frica ursului ce a vizitat comuna. Pare logic, unde să fugă caii dacă nu în Podul Calului?! Căci da, suntem prin acei munți deseori ignorați, pierduți undeva pe harta Carpaților de Curbură.










O multitudine de foișoare de vânătoare împânzesc poteca umblată, înainte ca aceasta să se hotărască să dispară brusc în spatele unor buruieni mari ce o ascund strategic. Lățită apoi ca o pistă de biciclete, urcă domol pe curbă de nivel. Din păcate vârful este unul din acelea ce nu oferă nici un fel de priveliște, însă poiana largă de alături spune o cu totul altă poveste.







Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *