TrekLens

Liniștea de aici este aproape palpabilă când vii direct din furnicarul numit Bangkok. Cele câteva mașini fac slalom larg printre zumzăielile scuterelor încărcate cu familii întregi. Căștile sunt opționale.

Mandalay – un nume exotic ce sună venit din adâncurile istoriei. Vechimea sa însă nu este chiar așa mare, căci abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea a fost fondat de regele Mindon Min al Birmaniei, și înălţat la rangul de capitală a regatului. Regatul nu a fost însă de durată, britanicii în expansiunea imperiului spre Est punându-și amprenta și pe aici, mai ales în ceea ce privește reconstrucția de după bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial.

Mahamuni Pagoda este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Myanmar. Statuia lui Buddha adăpostită aici fiind îmbrăcată de credincioși cu sute de mii de foiţe de aur, o practică ce datează de zeci de ani și care schimbă de la sezon la sezon înfățișarea statuii.

Când vine vorba de religie, mulţi burmezi cred că nașterea unei fete semnifică un pas înapoi în calea către nirvana, aceasta putând fi atinsă doar de către bărbaţi, iar o femeie trebuie mai întâi să se reîncarneze în trup de bărbat pentru a putea trece la următorul nivel spiritual. Astfel, locurile de rugăciune budiste au anumite zone unde femeilor nu le este permis accesul.

O mare de oameni se îndreaptă val după val în direcţia templului principal. Avea să mă lămurească un călugăr că astăzi este o zi de sărbătoare la ei – este lună plină.

Fosta mânăstire Shwenandaw intrată acum în patrimoniul statului, este construită integral din lemn de tec iar sculptorii nu s-au zgârcit deloc cu detaliile. Atât exteriorul plin de apsara – fecioarele cerești, cât poate mai ales jataka – panourile interioare ce reprezintă vieţile anterioare ale lui Buddha, sunt migălos împodobite.

După moartea regelui Mindon Min, în numele căruia se construise lăcașul de cult de către fiul său, Thibaw Min – ultimul rege al Burmei, acesta a invocat prezența spiritului tatălui său între aceste ziduri și a cerut mutarea sa în afara curților Palatului Regal. Spirite sau nu, mutarea a salvat mânăstirea de la bombardamentele ce au distrus complet Palatul Regal în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

La doi pași este Kuthodaw Pagoda, stupa budistă ce adăpostește cea mai mare carte din lume despre budism. De jur-împrejurul stupei aurite se află 729 de stupe mai mici, albe ca laptele, fiecare dintre ele adăpostind câte o lespede de marmură inscripţionate în Pali, toate acestea alcătuind cele 15 cărţi din Triptaka.

Când regele Mindon a convocat cel de-al cincilea sinod despre budism aici, nu mai puţin de 2400 călugări au citit încontinuu această carte. Nu le-a luat prea mult – în jur de șase luni.

Plutesc multe legende prin praful Asiei, iar una din ele povestește că pe vremea când Buddha nu atinsese încă nirvana ci era în căutarea iluminării prin ținuturile acestea, a prezis că un mare oraș se va naște la poalele dealului vizibil de peste tot din Mandalay. Cum nimeni nu este profet în țara lui și cel mai probabil nici în vremea lui, după iluminare credincioșii au înălțat o mare statuie aurită pe locul unde picioarele, de acum sfinte, l-au susținut pe cel ce atinsese nirvana.

Întreaga câmpie a Mandalayului până spre munţii Shan Yoma ce închid orizonul, este luminată de ultimele raze calde de soare. De cealaltă parte a conului de umbră, o lună plină are parte de o asistenţă palidă în comparaţie cu admiratorii astrului zilei.