TrekLens

Strecurat printre păduri de foioase de un verde cald ce cu greu reușesc să țină la depărtare căldura soarelui, traseul urcă molcom de parcă nici nu ar băga de seamă cei peste 2200m diferență de nivel pe care îi avem astăzi de așternut sub tălpi. Din loc în loc în poienițe cu iarbă grasă apar casele localnicilor, după care traseul se răzbună pentru drumurile blajine de la începutul său. Se urcă abrupt pe drumuri cu pietriș și altitudinea se câștigă sub greutatea rucsacurilor și sudoarea prezentă în ciuda pădurii ce ne ocrotește. Florile punctează verdele adânc în nuanțe vesele, ca o explozie de culori întinsă de-a lungul văilor.

Văi ce par neatinse de picior de om sunt traversate de poteca ce urcă necontenit. Golul alpin se lasă așteptat momindu-ne cu momente furate printre cetina brazilor, însă când în cele din urmă ultimul brad încheie ariergarda pădurii o întreagă panoramă de vârfuri se ridică într-un zid împietrit. Stânci cenușii ce țâșnesc spre cer, cu poalele înfipte adânc în pășuni de un verde crud și cu lungi limbi de grohotiș. Triglavul se zărește de departe, impunător, o piramidă imensă sub care o cabană pare o biată cutie de chibrituri.

În zona pur alpină doar floricelele mai tulbură cu pastelul lor griul argintat al stâncilor. Traseul este amenajat perfect, cu piroane înfipte în stânci în locurile mai delicate sau cabluri întinse excelent. O plăcere să te ții de ele. Limbile de grohotiș mai întrerup ocazional traseul dar cine să mai aibă ochi pentru ele când șiruri de munți par a se întinde până la infinit?!

Ultimul urcuș spre cabană este aprig, un pietriș combinat cu pământ fărâmițat – o combinație deloc plăcută ce tinde să o ia la vale când îți este lumea mai dragă. Pas după pas diferența de nivel se topește iar acoperișul cabanei se zărește din ce în ce mai mare până când cabana intră complet în peisaj.

Cu ochii pierduți pe morena ghețarului de sub vârful Triglav și cu soarele ce încălzește atmosfera altfel friguroasă, privirile mângâie minute în șir sălbăticia aspră. Zeul cu trei capete venerat de slavii păgâni înainte de adoptarea creștinismului este cel care a inspirat și numele muntelui cu trei vârfuri.

Coborârea pe morena ghețarului coincide cu urcarea deasupra acestuia, o urcare bruscă și abruptă, expusă, dar minunat echipată cu piroane și cabluri. Pentru niște mâini și picioare sigure, fără rău de înălțime, urcarea pe Triglav este o distracție pe stâncă, deasupra unui hău adânc. Pentru restul, se folosește echipamentul de via ferrata.

Creste succesive de munți închid cerul spre infinit. De jur împrejur oricât ai lăsa privirea să alerge, sunt doar munți. Câteva capre ibex practic dansează pe stânci, într-atât de ușor se mișcă pe verticalitatea pe care sfidează gravitația. Undeva într-o nedefinită depărtare, furtuna își face de cap luminând creste de munți ce odată cu venirea întunericului capătă forma unor castele misterioase.