TrekLens

Din inima insulei urmăm drumul ce coboară spre țărmul sudic pentru a ajunge în Câmara de Lobos, localitate al cărei nume s-ar traduce… camera (amfiteatrul) cu foci. Nași i-au fost primii exploratori, care au fost întâmpinați de o colonie mare de foci-călugăr ce lenevea la soare în golful ce se deschide la picioarele actualului orășel.
Suntem și noi atrași de brațul de stâncă ce se avântă în ocean, precum focile ce altădată își găseau sălașul aici. Stâncile sunt acum pustii, iar focile aflate pe cale de dispariție își găsesc adăpost doar pe Ilhas Desertas – mici insule pustii pierdute în imensitatea Atlanticului.

Pentru a le feri de valurile furioase pescarii și-au tras bărcile pe mal, iar captura zilei este atârnată la uscat pe câteva vase mai norocoase.

La doar câțiva kilometri depărtare ne așteaptă Cabo Girão cu ai săi pereți înalți de stâncă. Ne așteptam la ceva complet sălbatic, dar avem surpriza unei platforme transparente sub care putem număra toți cei 589 m ce ne despart de azuriul valurilor. Deşi partea superioară este îmblânzită de om, stânca îşi păstrează sălbăticia ce i-a făcut pe primii navigatori să facă cale întoarsă neputând să ancoreze şi să îl boteze Cape Turnaround – Capul Întoarcerii.

Ziua este însă pe sfârșite iar cu puțin timp înainte de închiderea porților, reușim să intrăm în Fortaleza de São João Baptista do Pico, ridicată la începutul secolul al XVII ca parte a unui sistem defensiv. Astăzi însă privirea nu mai aleargă pe valuri în căutarea macabrelor steaguri negre ale corsarilor, ci se bucură de una dintre cele mai frumoase panorame ale capitalei Funchal.