TrekLens

Pentru locuitorii Nordului, ca orice lucru rar soarele are o valoare aparte. Sunt de ajuns doar câteva zeci de minute de soare pentru ca oamenii să iasă amețiți din case în întâmpinarea sa. Străzile sunt inundate de zâmbetele celor ce vor să prindă fiecare rază de soare – îi vezi alergând sau trântiți pe spațiile verzi, pe malurile canalelor sau pe cei mai curajoși făcând baie în apele reci ale mării.

De biciclit nici nu mai vorbesc – Copenhaga face cu succes concurență Amsterdamului. De fapt, nu doar din punctul de vedere al bicicliștilor se aseamănă orașul cu capitala Olandei ci și în ceea ce privește canalele navigabile, poate aici chiar ceva mai pline de viață.

Începuturile Copenhagăi se duc mult în istorie, tocmai până în secolul al XII-lea când călugărul Absalon a fortificat micul sat de pescari iar acesta a început să se dezvolte și și-a luat numele de Kømandshavn – Portul Comercianților, pentru ca ceva mai târziu să fie prescurtat în actualul nume, København. Fortăreața a rezistat până la mijlocul secolului al XIV-lea când a căzut sub atacurile repetate ale statelor Ligii Hanseatice.

Spre deosebire de vecinii suedezi care dezvoltându-și armata au început să cucerească Baltica, danezii au ales sa fie mai activi în ceea ce privește comerțul. La urma urmei erau așezați strategic, controlând drumul de acces între mările comerciale ale nordului – marea Baltică și marea Nordului. Comerțul a adus bogății regatului iar trecerea în masă de la religia catolică la cea protestantă a fost unul dintre factorii cheie al dezvoltării regatului danez.

În ciuda numelui de port nou, Nyhavn este de fapt vechiul port în care erau debarcate bogățiile aduse de departe. Devenit acum port istoric și zonă comercială și de promenadă, Nyhavn este centrul turismului iar vechile depozite și birouri ale neguțătorilor sunt acum baruri și restaurante, iar galioanele au fost înlocuite cu câteva corăbii și o mulțime de bărci ale localnicilor.

Marmorkirken – Biserica de Marmură, a fost înălțată la finalul secolului al XIX-lea și inspirată fiind de Basilica Sf. Petru din Vatican, este o minunăție atât pe exterior cât mai ales pe interior. Ridicată într-un stil neo-baroc, biserica este o operă de artă ascunsă între Amalienborg – palatele austere ale actualei regine Margrethe II, și Slotsholmen – insula pe care a început istoria Copenhagăi și locul unde se află curțile palatului Christiansborg cu minunatele sale arcade.

Castelul Rosenborg este desprins din poveștile ce încep cu ‘a fost odată ca niciodată’ – un amalgam de turle, acoperișuri teșite și șanțuri pline cu apă înconjurate de grădini de trandafiri. Castelul a fost construit în secolul al XVII-lea în stilul Renașterii Olandeze de către regele Christian al IV-lea pentru a-i servi ca reședință de vară, și tot în aceeași perioadă a fost înălțată Holmens Kirke – biserica marinarilor, ce ascunde un altar sculptat în lemn de stejar și un balcon pentru predică în care pare că s-a încorporat întreaga măiestrie a sculptorilor vremii.

Culorile vii ale clădirilor atrag lesne atenția și le-ar putea eclipsa acoperișurile, dacă nu ar fi unele care să epateze prin extravaganța lor: Børsen – Camera de Comerț a Danemarcei, pe acoperișul căreia se ridică un turn format din patru dragoni ce și-au încolăcit cozile. Construită încă din secolul al XVII-lea, funcționează în continuare ca în prima zi.

Vor Frelsers Kirke – Biserica Mântuitorului, este una dintre clădirile ce se pot vedea de aproape oriunde din oraș. Ridicată în același secol ce și-a pus amprenta pe clădirile din Copenhaga, biserica este deosebită atât prin înălțimea sa datorată turnului de 95m cât mai ales prin faptul că accesul în turn se face mai întâi la interior și mai apoi prin exterior, scara exterioară îngustându-se pe măsură ce urcă, pentru a dispărea la un moment dat spre vârful turnului, acolo unde treapta este mai îngustă de o lățime de picior.

Kastellet este fortăreața în formă de stea comandată de regele Frederik III în 1662, unul dintre locurile cele mai evocatoare din întreg orașul, zidurile de pământ înclinate acoperite cu iarbă mărginesc canalele pline cu apă ce sunt gazdele păsărilor, iar fostele cazărmi contribuie din plin la atmosfera istorică. De pe poteca ce însoțește partea superioară a zidurilor de pământ, priveliștile se deschid de jur împrejurul orașului iar locurile sunt folosite în mare parte de cei ieșiți la alergat.

New York are Statuia Libertății, Sydney are Opera atât de fotogenică sub artificiile anului nou, iar Copenhaga are Mica Sirenă. Mult mai puțin impresionantă prin mărimea sa ca monumentele menționate anterior, micuța sculptură a apărut în 1909 în urma dorinței lui Carl Jacobsen – un magnat al momentului respectiv, ce a fost impresionat de reprezentația de balet bazată pe basmul Micii Sirene al lui Hans Christian Andersen. Sculptorul Edvard Eriksen a modelat în bronz trupul soției sale, dând statuii fața balerinei Ellen Price. Statuia a reușit să scape nevătămată din bombardamentele celui de-al Doilea Război Mondial, însă timpurile moderne nu au mai fost așa de blânde – diverși vandali și protestatari ce încercau să se facă auziți au vandalizat statuia lăsând-o ocazional fără cap, fără unul dintre membre sau… fără coadă.