TrekLens

După haosul din aeroportul ce arată ca o autogară de provincie într-o zi proastă amestecată cu cele mai dubioase colțuri ale Gării de Nord din București, Toyota Land Cruiser-ele ce ne așteaptă afară și care sunt de multă vreme trecute de prima și a doua tinerețe, arată ca cele mai noi mașini de teren. Oricum nu au moarte și oricum aici este o cu totul altă lume.

Pe drumul spre Hadiboh, capitala Socotrei, drumul se cațără pe micile culmi sub care se zbat valurile mării. În dreapta, munții severi ai insulei. În lumina aspră a zilei, Hadiboh arată murdar și decăzut ca un foarte provincial oraș african, dar nu pentru el am bătut tot acest drum.

Cu mult timp în urmă, în Gradina Edenului se spune că trăiau nouă triburi. Atunci când Edenul s-a transformat în deșertul actual al Arabiei, opt dintre triburi au migrat spre nord spre a fonda civilizațiile lumii, iar unul singur a migrat spre sud și s-a stabilit pe insula Socotra. Au fost probabil cei mai câștigați, căci aici au dat de paradisul pierdut.

Plaja Delisha este dominată de epava imensă a petrolierului Gulf Dove, eșuat în 2019 în urma unei furtuni puternice. Ceea ce este la bordul său – aproape un milion de butoaie cu petrol, sunt o catastrofă pe cale să se producă într-un decor paradiziac în care apele poartă nehotărâtul turcoaz al valurilor.

Mai aproape de Somalia decât de Yemenul de care aparține, la aproape 200 kilometri depărtare de coasta continentului African, insula Socotra a fost de sute de ani pe principala rută maritimă din drumul spre India. Un tărâm dur, cu un platou a cărei altitudine are doar câteva sute de metri dar cu niște munți ce se ridică abrupt la peste 1500m – masivul Hajhir ce constituie una dintre cele mai vechi suprafețe terestre din lume, aici este un refugiu pentru forme de viață primitive și ciudate ce nu se mai găsesc pe nicăieri. Tămâie, smirnă, dragon’s blood tree și arborele sticlă. Până și localnicii sunt de două tipuri: pe coastă un amestec de arabi și africani, iar în munți adevărații Sokotri – populația aborigenă izolată pe insulă din timpuri imemoriale, nomazi ce până de curând au viețuit în peșteri, vorbesc o limbă unică și aproape necunoscută, iar meniul le era cândva alcătuit doar din curmale și lapte.