TrekLens

Ceața matinală ce plutea ceva mai sus de nivelul gleznelor s-a așezat pe materialul corturilor, spre a se face nevăzută cu doar câteva momente înainte ca primele raze de soare să năpădească poiana.

Fascinantul dar atât de controversatul drum ce se strecoară pe la granița Parcului Național Retezat este neasfaltat de la Cabana de Vânătoare Câmpușel și până dincolo de Cerna-Sat, trecând prin pădurile ce împresoară izvoarele Cernei. L-am parcurs acum câteva luni și este de o sălbăticie aparte, locul unde vehiculele de aventură și cei cu spirit similar se simt în largul lor: pietriș, șanțuri, gropi și noroaie, priveliști excepționale și păduri parcă fără sfârșit.

De data aceasta este rândul bocancilor să bată drumul înspre Pasul Jiu-Cerna, pentru ca apoi să urce piciorul de munte ce se înalță spre creasta Oslei. Dincolo de cortina pădurii zările încep să se deschidă: îndepărtatul lac Iovanu prins în cleanțurile munților Mehedinți și Godeanu, Piatra Mare a Cloșanilor, vârfuri semețe din munții Godeanu, întreaga creastă Piule-Iorgovanul de pe care ieri priveam zările, iar învăluite în nori umezi piscurile de stâncă goală ale Retezatului închid paleta de munți.

Poteca largă îmbrățișează muntele spre a ocoli pe curbe molcome de nivel vârful Șarba și stâna de unde doi câini ne latră a lehamite. Din când în când nori fotogenici își ițesc albul de peste aeriana creastă a Oslei. Fronturile umede concretizate de meteorologi în coduri colorate de vreme rea sunt adunate peste depărtările Retezatului, dar vânturile din înălțimi nu le vor lăsa prea multă vreme în nemișcare.

De la baza muntelui o coborâre din creasta Oslei spre vale pare egală cu o sinucidere, însă din locul unde doar corbii îți mai stau deasupra, perspectiva se schimbă în totalitate. Aici sus până și timpul se dilată, iar norii ce se bulucesc dinspre Godeanu învăluind brazii și stâncile în albul lor lăptos par la lumi depărtare.