TrekLens

Prea leneș se înalță soarele peste munții Cernei, și n-are timp pădurea să se lumineze cât împart ruda de salam cu un cățel apărut de nicăieri pentru a-mi fi companion la micul dejun. Toată bruma toamnei a căzut azi-noapte pe cort. O să plec cu toamna în coburi.

Panglica de asfalt dintre Băile Herculane și Târgu Jiu este unul din drumurile acelea pe care le parcurgi întrebându-te care sunt oare motivele pentru care le străbați atât de rar. Vara mai este cum mai este, deși nu există nici un motiv să uiți nenumăratele serpentine și ace de păr ce se cațără din Banat urmând apele nestăvilite ale Cernei pentru a o coti înspre răsărit, spre înalturile Olteniei. Toamna însă nu este deloc ușor de parcurs. Ochii sunt zăpăciți de atâta culoare cât pot cuprinde pădurile Cernei și-ai Mehedințiului. Nu-i bine să fii cel ce controlează ghidonul sau volanul pe serpentinele astea. Ratezi o parte din distracție, iar viteza redusă este singura soluție pentru a putea savura o croazieră prin toamnă. Urmele munților se topesc în depărtări.