TrekLens

Pentru mulţi gruzini, mânăstirea Jvari reprezintă cel mai sfânt loc – la urma urmei, prin secolul XIV Sfânta Nino îl creștina pe Regele Mirian, primul rege georgian ce a îmbrățișat această credinţă. Mica mânăstire de piatră, înălţată un secol mai târziu pe locul unde o cruce de lemn fusese ridicată de primul rege georgian creștin, este vizibilă încă de departe, veghind la confluența râurilor Aragvi și Mtkvari. Interiorul este simplu, piatră goală rotunjită de trecerea secolelor și de mâinile credincioșilor. Câte o icoană își face loc pe vreun perete mai întunecat. În mijloc, o imensă cruce de lemn se presupune a fi originalul ridicat de rege în secolul al IV-lea. Bătrânul călugăr ce are în grijă mânăstirea își face rugăciunile de dimineață, iar cu fumul de tămâie și razele de soare ce se joacă prin el, atmosfera este una ancestrală. Lipsesc toate acele zorzoane pentru care este atât de binecunoscută Biserica Ortodoxă și pentru care este în același timp blamată.

Catedrala Svetitskhoveli, ce domină fosta capitală a Georgiei, Mtskheta, are o legendă cel puţin interesantă. În vremea crucificării lui Iisus în Ierusalim, un evreu ce locuia în Mtskheta a adus acasă giulgiul lui Iisus. Sora acestuia, murind, a fost îngropată împreună cu giulgiul. Secolele s-au scurs și viaţa și-a văzut cursul ei, oamenii uitând locul anume unde a fost îngropat. Derulând firul istoriei cale de câteva secole, când Regele Mirian a construit prima biserică din localitate, coloana de lemn ce trebuia să susţină centrul bisericii nu a putut fi ridicată. A fost nevoie de o noapte de rugăciune din partea Sfintei Nino și coloana s-a mișcat singură pe locul de îngropăciune al giulgiului. De-a lungul timpului, mai multe mărturii au fost aduse în favoarea capacității coloanei de a îndeplini dorinţe. Însăși numele bisericii s-ar traduce drept ‘coloana dătătoare de viaţă’. Vaticanul se opune însă variantei de mai sus – după ei, giulgiul ar fi la Milano.

Prezenta construcţie de piatră este de dată mai recentă – de la începutul secolului al XI-lea, și reprezintă locul de veci al multor regi georgieni. Interiorul, pe modelul bisericii de la Ierusalim, ascunde o mică bisericuţă unde se presupune că ar fi ascuns giulgiul. De văzut, evident că nimeni nu are voie să îl vadă.

Orașul pare că trăiește din turism vinicol și religios, căci pe lângă toate brizbrizurile religioase sunt o multitudine de magazine profilate pe vin. Există chiar și îngheţată de vin însă standul este închis la ora asta, alcoolul nefiind compatibil cu diminețile.

La mai puțin de o oră de mers cu mașina se află orașul blestemat de mulți, Gori… locul de naștere al unuia dintre cei mai celebri oameni ce au călcat pământul acesta: Iosif Vissarionovici Stalin. Muzeul omonim continuă unul din lucrurile pentru care Stalin a fost foarte bine cunoscut – cultul personalităţii, și se pare că nu s-a schimbat prea mult de la deschiderea sa, la caţiva ani după moartea iubitului lider.

Păstrând nota de preamărire a acestuia, este prezentată copilăria sa ca fiu de cizmar, prigoana ţaristă și exilul în repetate rânduri în Siberia. Ce nu l-a omorât l-a făcut însă mai puternic. Evadat și ajuns după moartea lui Lenin în poziţia supremă a U.R.S.S.-ului, a schimbat lumea într-un mod de neimaginat.

Aproape toate fotografiile și exponatele din muzeu îl prezintă fără cusur. O excepție notabilă o fac singura fotografie în care se observă clar mâna stângă mai scurtă a liderului suprem (motiv pentru care mai tot timpul în public o ținea ascunsă în buzunar) și testamentul lui Lenin prin care acesta recomanda înlăturarea lui Stalin din poziţia de Secretar General. Colecţia de tablouri și fotografii în vizitele sale de lucru sau îmbrăţișând fiii poporului nu lipsesc nici ele, la fel cum nici cadourile primite de la alţi lideri.

Vagonul din curte, blindat și de un lux desăvârșit, conţine piesele originale cu care era dotat pentru vizitele liderului suprem pe întinsele teritorii sovietice, inclusiv cada și mobilierul din sala de întâlniri a acestuia.

Tot în curte mai este și casa natală a lui Stalin, mutată aici pentru a putea fi păstrată. Mică, din piatră și chirpici, adăpostea familia acestuia în camera închiriată pe care tatăl său abia și-o putea permite. O copilărie punctată de bătăile primite în familie, au modelat un caracter aparte în tânărul Stalin.
Ce a urmat – Marea Epurare, NKVD-ul, procesele spectacol și arhipelagul Gulag (cum inspirat l-a numit Soljenițîn), au sculptat destinul a milioane de oameni. Sună oarecum cunoscut nu-i așa? L-am avut și noi pe-al nostru, desigur la o scară mult mai mică.