CRESCENDO PE GRANIȚĂ

Potecile din munții Almăjului traversează păduri de foioase liniștite, cu creste molcome și diferențe de nivel ce prea puțin se simt sub tălpi. Altitudini mici care cu greu inspiră pe cineva la explorare, dar care surprind prin priveliștile întinse de pe stâncăriile de deasupra Dunării. Zeci de gușteri și șopârle foșnesc prin tufe săgetând poteca cu sclipirile lor solzoase, în timp ce ocazionalele vipere se retrag foșnind pe frunzele vechii toamne în căutarea unui alt petic de soare.







Parcurs de la Vest spre Est, traseul punctelor de belvedere dezvăluie într-un crescendo frumusețea Cazanelor Dunării, locul unde apele fluviului sunt strânse între pereții de piatră ai Pământului. Înspre Dubova, zările se deschid complet până spre Cazanele Mici, cu mănăstirea Mraconia așezată pe un pinten de stâncă înfipt în apele mâloase ale fluviului ce își continuă netulburat drumul spre orizont.








Poienile pline de păpădii ar fi un ideal loc de popas dacă traseele ar fi ceva mai obositoare, însă într-o zi cu temperatură perfectă diferențele de nivel abia dacă se simt. Șerpuirea potecii prin pădure ne urcă insesizabil spre culmea muntelui printre flori multicolore și ocazionala pădure de liliac ce înmiresmează locurile. Deschiderea din vârful stâncilor este încununarea lecției de geografie ce o reprezintă acești munți, vederile ample până departe spre Moldova Nouă și spre sârbescul Golubaç îndemnând la un prelung popas.




Dincolo de firul Ponicovei poteca se afundă spre adâncurile văii, în căderi grăbite de apă ce a săpat în timp imensul portal al peșterii croindu-și drum spre Dunăre. Aici la intrarea în peșteră, cu câțiva ani în urmă o mașină s-a prăbușit de pe șoseaua de deasupra muntelui. Fiarele contorsionate a ceea ce a fost cândva un Audi argintiu spun o poveste tristă într-un loc izolat și impresionant.

Prin portalul înalt, bolovani mari aduși de viituri sau desprinși din tavanul peșterii formează un labirint alunecos, care după câteva sute de metri printr-o fantezie a naturii ne lasă față în față cu Dunărea.









Penumbra înserării aduce un petic de iarbă grasă și o semilună ce se înghesuie în mica ușă a cortului, iar după ce sfârâitul primusului se stinge concluzionând un couscous, liniștea se așterne peste întreaga vale.


2 thoughts on “CRESCENDO PE GRANIȚĂ

Leave a Reply

Your email address will not be published.