CLIPE MEDIEVALE

Tallinn este definiția perfectă a unui oraș medieval cu străduțe înguste și case colorate, un loc unde nici măcar nu este nevoie de prea multă imaginație pentru a vedea cu ochii minții o lume apusă. Forfota și trăsurile au dispărut, este adevărat, la fel cum locul unor cartiere sărăcăcioase a fost luat de câteva construcții moderne de beton și sticlă, însă vechiul oraș înconjurat de ziduri groase își păstrează farmecul de necontestat.









Parte din fortificațiile medievale, turnurile și bastioanele au servit deopotrivă un rol de apărare dar și rol de locuințe atunci când orașul s-a extins și zidurile au fost înglobate în interiorul său. Kiek in de Kök – cel mai mare turn medieval de artilerie din Țările Baltice este unul dintre simbolurile orașului, însă prin mărimea sa nu eclipsează ci doar completează donjoanele, pasajele ascunse și scările strâmte ce urcă și coboară prin turnuri. Cu o istorie atât de zbuciumată, poveștile cu fantome au apărut natural, iar specialiștii în spiritism au răsărit ca ciupercile după ploaie.










Una dintre încăperi este dedicată diverselor tipuri de arme mai vechi sau mai noi, iar alta este dedicată relației dintre oameni și animale în Evul Mediu, dar și relației dintre cele din urmă și ciuma ce a făcut ravagii prin Europa. Colțurile și cotloanele sunt și ele folosite pentru a arăta modul în care decurgea viața de zi cu zi în cetate.










Construit din ordinul aceluiași conducător sub care a fost ridicat și Peterhof – minunea rusă de la Sankt Petersburg, palatul Kadriorg este o dovadă a extravaganței imperiale a țarului Petru cel Mare. Denumit după soția sa, Ecaterina, palatul și parcul aferent sunt considerate a fi unele dintre cele mai frumoase exemple ale designului baroc din întreaga Europa de Nord.









Castelul Toompea apare în vechile legende estone însă străvechea fortificație a fost construită încă din secolul al IX-lea. Câteva sute de ani mai târziu, în 1219, castelul a fost cucerit de cruciații danezi conduși de regele Valdemar al II-lea, iar într-unul dintre cele mai critice momente ale bătăliei se spune că steagul danez ar fi căzut din cer și astfel danezii ar fi învins în luptă.

Astăzi legenda a fost întruchipată în Grădina Regelui Danez, pentru a onora cel mai vechi steag încă în folosință din întreaga lume.






Grădinile castelului Toompea – actualul sediu al Parlamentului Estoniei, sunt deschise accesului public fără a avea parte de paza acerbă prezentă în locurile similare din România. De altfel toate clădirile guvernamentale de aici sunt cel mult păzite de prezența discretă și integrată în peisaj a unor soldați, iar prezența persoanelor private pe lângă clădiri nu ridică nici un fel de semn de întrebare. Situația în România este în antiteză – garduri înalte, permise speciale de acces și o pază precum cea din vremurile comuniste, de parcă statul român ar fi împotriva cetățenilor și prin urmare ar avea motive să se teamă.









Abia de sub zidurile castelului Toompea îți poți da seama de mărimea și zveltețea turnurilor și donjoanelor sale, o fortificație înălțată pentru a oferi o superioritate de necontestat.








Kalamaja este definiția perfectă a vechiului cartier al portului, case de lemn tradiționale amintind de vremuri trecute și de vasele încărcate cu mărfuri pentru care farul de pe uscat semnifica finalul drumului.










Ca orice veche zonă portuară, Kalamaja a fost mult timp un loc al bețiilor, al iubirilor de-o noapte, al traficului și al celor ce se pricepeau de minune să încleșteze cuțitele. Timpul nu stă însă în loc iar vremurile s-au schimbat, cartierul fiind refăcut și integrat în pașnicul oraș Tallinn.










Plasată strategic între mare și cartierul căzut mult timp în paragină, clădirea închisorii Paterei a fost cândva un loc de temut. Folosită ca lagăr de concentrare și ca loc de încarcerare pentru cei ce se opuneau regimului aflat la putere, închisoarea a fost un loc al terorii politice atât în timpul ocupației naziste cât și în vremurile sovietelor. Părăsită de aproape două decenii, închisoarea a fost transformată recent în muzeu și loc șic cu influențe hipsterești. Un mod de a da poate peste nas istoriei prea crunte ce și-a făcut de cap pe aceste meleaguri.








În vechiul port mai trag acum doar bărci private, cele mai mari vase prezente fiind doar parte a Muzeului Marinei. Trase acum pe uscat, navele grănicerești ce au aparținut cândva arsenalului marinei estone sunt accesibile publicului și o parte vie a istoriei.








Leave a Reply

Your email address will not be published.