TrekLens

Faptul că se afla pe lista locurilor pe care vreau să le (re)văd – acel bucketlist fără sfârșit, a constituit un motiv suficient de bun pentru a așterne sub roţi mai bine de 500km până la Suceava, într-un sfârșit de săptămână al unui început de toamnă.

Un drum preferat de motocicliști este cel ce fentează Valea Prahovei pentru a ajunge la Brașov prin Cheia. Mai multe serpentine, mai multe peisaje frumoase și mai puțină aglomerație. Ce să-ți dorești mai mult la drum lung?

Un mic dop rutier în apropierea Brașovului, îmi dă ocazia să observ mai în amănunt satele de țigani de la Săcele. Sărăcie, izolare și lipsă de educație. Cât este vina societății și cât este vina lor?! Este un cerc vicios: țiganii nu se integrează pentru că sunt priviți cu răutate și frică de societatea ce dă vina pe auto-izolarea acestora și hoție. Crengi uscate sunt însă în fiecare pădure și să dai vina pe o minoritate pentru condițiile în care tu ca societate majoritară îi împingi, este o perversitate ce s-a perpetuat peste veacuri.

Despărțind munții Nemira la Nord și cei ai Brețcului la Sud, se află Pasul Oituz – poarta de acces dinspre Transilvania spre Moldova. Cu siguranță nu este cel mai scurt drum spre Bucovina însă este unul virajat și liber, cu serpentine frumoase printre dealuri sub-carpatice.

Ținta întregului drum spre Bucovina este Cetatea de Scaun, cea ridicată deasupra luncii Sucevei pe un pinten de stâncă, proaspăt restaurată. Dincolo de podul lăsat peste șanţul de apărare, interiorul cetăţii este o mică dezamăgire. Sunt prea multe elemente moderne prost integrate, ziduri ridicate cu piatră în cu totul altă nuanță față de cea îmbătrânită de timp și proiecții video copilăroase dar care ar fi avut un potențial fantastic dacă erau gândite puțin diferit.

Expoziția ‘Străini despre Moldova’ cu mărturii ale unor călători din acele timpuri și rastelurile cu arme medievale, precum și câteva camere ce reușesc să recreeze atmosfera descrisă în vechile cronici, reușesc ce nu a reușit tot restul cetății – să aducă o aură istorică asupra acestor locuri.

După Hotin, Cameniţa și Cetatea Albă, mare parte din Cetatea de Scaun a Sucevei este o glumă. Din păcate cam nesărată.
Dulce este însă apusul ce revarsă străfulgerări aurii peste cetate și peste întreaga Bucovină.