TrekLens

Ne-am nimerit în zona centrală a Vietnamului, la câteva zile după ce Haiyan – taifunul rapace ce aproape a distrus Filipinele lăsând în urmă un popor deznădăjduit, a făcut o vizită prin zonă. Mulţumit însă de distrugerile ce deja le efectuase, pe aici a ţinut doar să-şi arate puţin colţii, daunele fiind minore: câteva acoperişuri smulse, câţiva copaci desţeleniţi şi o plajă presărată cu resturi sosite ilegal pe aripile vântului: năvoade zdrenţuite şi încurcate cu crenguţe printre care câteva scoici şi peşti renunţaseră să se mai zbată.
Cerul ne-a întâmpinat dimineaţă cu un albastru ireal, o culoare ce parcă promitea că totul va fi bine. Spre prânz însă, câţiva nori ce susţineau că sunt din ariergarda taifunului au întunecat cerul ameninţându-ne cu ploi.

– Aiurea, ne ziseră pescarii ce trăgeau de năvoade, se vede că au rămas în urmă ocupaţi cu distracţia pe alte meleaguri şi acum încearcă să recupereze timpul pierdut. Nişte trădători – vor vedea ei ce muncă îi aşteaptă când taifunul va remarca lipsa lor.

Până spre seară însă, mare parte din plajă fusese curăţată iar localnicii ieşiţi la fotbal sau volei, erau arbitraţi de un cer colorat de un apus dezarmant.