TrekLens

De-a lungul secolelor, istoria a înălțat pe teritoriul României nenumărate cetăți de apărare și castele, unele mai austere – pregătite tot timpul să înfrunte atacuri nimicitoare, altele împodobite cu detalii ca niște bijuterii de mare preț. Doar o parte dintre ele au supraviețuit însă necruțătorului test al timpului.

Așezat în umbra faimei Domeniului Peleș și astfel destul de rar vizitat, Castelul Iulia Hașdeu atrage prin arhitectura sa bizară, multitudinea de simboluri mistice și neobișnuitele legende țesute în jurul său. Construit, se zice, după planurile dictate de spiritul Iuliei tatălui său – Bogdan Petriceicu Hașdeu, castelul este cu siguranță atipic: oglinzi paralele ce reflectă infinitul, o statuie a lui Iisus, un altar și găuri prin pereți pentru ca spiritele să circule mai ușor.

Unul din cele mai cunoscute castele din România, Peleșul se desfată într-o așezare de basm. În spate cu pădurile prăvălite pe abruptul Bucegiului, castelul își schimbă mantia în funcție de ciclul anotimpurilor oferind de fiecare dată altă înfățișare. Nici Pelișorul alăturat nu este însă de ignorat.

Puțin mai la Nord pe aglomerata Vale a Prahovei, Castelul Cantacuzino oferă una dintre cele mai frumoase priveliști spre Munții Bucegi. Dincolo de poarta din fier forjat, o alee mărginită de brazi înalți dă imediat senzația intrării pe domeniul unei reședințe boierești.

Legende cu vampiri, strigoi și lupi s-au țesut în jurul inconfundabilului Castel Bran. Ridicat pe un promontoriu situat în vechiul loc de trecere dintre Transilvania și Valahia a servit drept inspirație pentru imaginarul castel al lui Dracula.

Amplasată în inima României, Cetatea Făgăraș reprezintă una dintre cele mai mari și mai bine conservate cetăți feudale. Transformată în închisoare timp de un deceniu de către regimul comunist, aici au fost încarcerați aproximativ 4000 de oameni ce au avut parte de un regim extrem de dur. Astăzi, pe pereții unor celule pot fi încă observate mesajele zgâriate de foștii deținuți, mulți dintre aceștia pierzându-și aici viața.

Turnuri, bastioane și donjoane. Patina timpului nu pare să fi afectat măreția Castelului Corvinilor, căci încă de la podul de lemn ce trebuie traversat pentru a ajunge în spatele zidurilor groase, intrăm imediat în atmosfera de Ev Mediu. Curtea interioară, sălile grandioase, atent mobilate și camerele de tortură sunt doar un bonus pentru cei cu mai puțină imaginație.

Ascunsă în adâncurile Cheilor Argeșului, pe o culme sălbatică de munte ca un adevărat cuib de vulturi, Cetatea Poenari păzea cândva trecători uitate spre orizonturile împânzite de păduri – avanposturile mărețului Făgăraș. Ridicată de boierii necredincioși ca pedeapsă dată de Vlad Dracul, cetatea este aproape inexpugnabilă, versanții abrupți tăind toate căile de acces, singura cale rămasă fiind pe cele peste 1400 de trepte.