CANIONUL INUNDAT ȘI MOZAICURI STRĂVECHI

Povestea Iordaniei nu începe aici ci este un vis mai vechi, rătăcit într-un joc de cuvinte pierdut, peste care s-a așternut patina timpului. Parcă pentru a ține cont de spusele lui Lawrence al Arabiei, acest vis a început cu ochii deschiși și a continuat printr-o noapte neagră precum deșertul în nopțile fără lună, căci așa ne-a întâmpinat cerul atunci când am ajuns în Regatul Hașemit.

Odată cu mult așteptatul soare dau și greierii deșteptarea și somnul în mașină devine imposibil. Oricum, gândurile se împletesc cu visele și abia așteptăm să o luăm din loc. Ca primă destinație ne dorim Wadi Mujib – un canion parțial inundat, însă până acolo avem de urcat pe Muntele Nebo, de unde conform Bibliei, Moise a văzut Pământul Promis atunci când a condus evreii din Egipt. Chiar dacă soarele este încă blând, nu avem parte de faimoasa vizibilitate de pe timpul lui Moise, așa că ne mulțumim cu un colț de Palestina și o Mare Moartă al cărei contrast se pierde în nedefinita culoare a cerului ce încă mai poartă urmele unei recente furtuni de nisip.


De pe Muntele Nebo începem lunga coborâre spre țărmul Mării Moarte, șoseaua ajungând la o altitudine de -375m față de nivelul Oceanului Planetar. Coborâm în serpentine strânse risipite într-un peisaj arid, selenar. Ici-colo peisajul este punctat de corturile nomazilor și nenumărate turme de capre. Câțiva dromaderi ne urmăresc cu o privire plictisită.


Versanții arizi se aruncă în apa mult prea sărată pentru a încuraja viața, iar după câteva posturi de control păzite cu seriozitate de soldați înarmați până în dinți, ajungem în parcarea pustie de la intrarea în canion. Visul de a fotografia traseul se năruie la aflarea veștii că sunt porțiuni în care canionul este inundat, însă asta nu ne oprește din a-l parcurge. Coborâm în primul lăcușor format la intrarea în canion și înotăm până pe malul celălalt. Pereții de stâncă se apropie iar apa scade în adâncime devenind în schimb mai rapidă iar cu ajutorul unor corzi ancorate în stâncă, escaladăm câțiva bolovani imenși ce ne blocheaza trecerea. Pietrele au încrustate în ele toată gama de culori a curcubeului, finețea lor asemănându-se cu cea mai pură catifea. Vrăjiți de formele și culorile stâncilor nu simțim când trece timpul și ni se pare că traseul se termină mult prea brusc – în fața noastră prăvălindu-se o cascadă din care pare că izvorăște lumea întreagă, stropii de apă împrăștiind nenumărate curcubee.




Plecăm în căutarea unei plaje de pe care să încercăm salinitatea Mării Moarte, însă atât Amman Beach cât și Public Beach au prețuri de acces nesimțit de mari. Cum să dai 25 euro pentru o baie în mare și un duș?! De supărare luăm drumul Madabei, hotărâți să ne răfuim în altă zi cu problema de mai sus.
Recomandat de GPS-ul nostru fidel, micul drum pierdut prin peisajul deșertificat ne urcă sute de metri diferență de nivel. În oglindă zărim crâmpeie din Marea Moartă. Din loc în loc oprim mașina pe drumul îngust pe care abia încap două vehicule, pentru a putea admira în voie câte un canion sau şerpuirile șoselei prin acest neverosimil peisaj.


Pașii ne poartă pe străduțele transformate într-un bazar perpetuu, cu localnici ce se opresc din treburile lor și ne întâmpină urându-ne bun venit în Iordania. Nu este o strategie de marketing căci scurtele discuții nu alunecă spre vânzarea de marfă, ci este mai degrabă o amabilitate ce nu așteaptă nimic la schimb.



Suntem atrași de moscheea King Hussein și descoperim în interiorul ei o oază de liniște și răcoare, cu bărbați ce citesc Coranul sau discută liniștiți prin vreun colț, sub cupole de un roz ce ne aduce aminte de dulciurile orientului. În apropiere, biserica Sf. Gheorghe ne pune la încercare cunoștințele de geografie prin amănunțita hartă a Orientului Mijlociu construită într-un mozaic vechi de peste 1400 ani.




Câțiva copii ne roagă să îi fotografiem iar bătrânii ne invită la un ceai. Stimulat de o întrebare de-a noastră, un bărbat întors de la cumpărături se abate din drumul lui spre casă și ne oferă un mic tur al orașului. Așa cum aveau să ne dovedească și în zilele următoare, iordanienii sunt cu adevărat sarea acestor meleaguri.




One thought on “CANIONUL INUNDAT ȘI MOZAICURI STRĂVECHI

  1. Navigand pe internetul in limba romana iata ca am gasit pe saitul dumeavoastra.
    Nu pot sa nu remarc ca sunt placut surprins de calitatea informatiilor de pe acest sait
    si va doresc cat mai mult succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published.