TrekLens

Din cenușiul mohorât al anilor comuniști, pe ale căror nuanțe până și Bacovia ar fi fost invidios, s-a ridicat încet haosul tehnicolor al unei capitale europene în care influențele Balcanilor sunt ocazional mult mai concentrate decât în celelalte țări balcanice.

Chioșcurile micilor bișnițari apăruți ca ciupercile după ploaie în sălbatica decadă a anilor 1990 sunt intrate în istorie, la fel și coloratele caractere ce întâmpinau străinii în Gara de Nord și la aeroport pentru a-i jupui de bani prin scheme mai noi sau mai clasice. Istoria recentă a fost însă împinsă de tăvălugul capitalismului sub un preș suficient de gros încât să ascundă urmele cele mai vizibile.

Mentalitățile se schimbă însă mai încet ca generațiile, căci fiecare generație moștenește ceva de la cea precedentă. Cu privirile îndreptate mereu spre Vest, România a evoluat și s-a îmblânzit, însă influențele Estului nu au dispărut. Prin spoiala așa zisei civilizații răzbat zilnic lipsa bunului simț și încrâncenarea moștenită probabil genetic.