TrekLens

A fost o vreme când castelele erau înălțate pe fiecare ridicătură mai importantă a terenului – mici cuiburi de vultur folosite de categoriile sociale privilegiate ale Evului Mediu pentru a veghea asupra feudelor și supușilor.

Numele de bastei – bastion în traducere, se referă la toate turnurile de stâncă ce serveau drept bastioane naturale în vârful cărora a fost ridicat în secolul al XII-lea castelul Neurathen. Folosit de nobilimea vremii pentru apărarea hotarelor acestor ținuturi, castelul era perfect integrat în stânci, acestea fiind săpate și acoperite cu lemn.

Podul construit inițial din lemn – cea mai vestită porțiune a întregului castel, lega o parte dintre imenșii piloni de piatră ce se ridică deasupra râului Elba, și făcea legătura cu cetatea impenetrabilă. Două secole de la construcția castelului, acesta a picat în mâinile unei bande de tâlhari, iar un an mai târziu a fost ars din temelii de potera venită să stârpească tâlharii ce își făcuseră aici cuib.

În atmosfera de început de iarnă ruinele rămase se contopesc cu turnurile de stâncă ale peisajului de basm medieval.