TrekLens

Cerul ce stă a ploaie ne însoțește prin pădurea care încă nu s-a contaminat de toamnă. De fapt, sub zenitul plumburiu verdele său aduce mai degrabă a primăvară. Câteva picături de ploaie împrospătează atmosfera fără a reuși să sature pământul uscat al verii.

Golul alpin ne transmite că priveliștea începe. Și încă ce privește! Un Bucegi învăluit în nori cu fâșii cețoase ce curg spre decadența Bușteniului. Ar fi o vreme excelentă pentru biciclit, cu un peisaj care șterge orice efort, doar că roțile s-au transformat acum în bocanci. Este timp însă de merișoare și afine. Pe săturate.

Este vremea aceea din an când turmele încep ușor să părăsească înălțimile pentru a se adăposti de iarna ce poate veni peste noapte. Anotimpurile sunt uneori zăpăcite sus pe munte – te culci într-unul și te trezește un altul. Iarba muntelui se transformă într-o catifea aurie peste care nori prelungi aștern umbre cenușii, iar vântul aduce accente din astenia de toamnă ce va urma. Până atunci însă, fiecare rază de soare trebuie capturată și înmagazinată măcar în memorie, căci în zilele reci care vor urma astrul călduros va fi din ce în ce mai zgârcit.