TrekLens

Din Barcelona drumul duce spre nord trecând pe lângă Montserrat – mănăstirile rupestre cocoțate printre colți de munte.
Când ne apropiem de munți în peisaj se strecoară lacuri și colțuri de stânci, albii adânci de râu și viaducte. Își mai fac însă loc și perdele de ploaie ce se întretaie cu raze de soare. Odată cu apropierea de granița cu Andorra, soarele își mai arată razele ocazional iar prognoza pare a se adeveri: nori intersectați cu cer senin, dar nu și ploaie.

Andorra este munte. Mult munte și de jur împrejur numai munte, iar drumurile sunt croite în adâncul văilor înverzite.
Pe lunga vale a râului Valira ce practic străbate întreaga Andorra, s-au dezvoltat principalele orășele ale principatului. Într-unul dintre ele – Santa Coloma, este cea mai veche biserică din Andorra, construită în întregime din piatră. Corpul bisericii datează încă din secolul al VIII-lea însă turnul este de dată ceva mai nouă fiind înălțat în secolul al XII-lea. Muralele bisericii sunt demult dispărute – de prin anii 1930 și pentru aproape șapte decenii au fost găzduite de Berlin, înapoiate fiind Andorrei abia în 2007.

Andorra este cunoscută desigur ca paradis fiscal și ce-i drept în lipsa taxelor prețurile electronicelor, ale cosmeticelor, hainelor și bijuteriilor sunt deosebit de atractive prin comparație cu ce se găsește prin Europa.

Dincolo de consumerism și cumpărăturile compulsive ale aproape tuturor turiștilor, Andorra la Vella este locul unde au fost fondate primele așezări din țară. Barri Antic – cartierul cel mai vechi este caracterizat de casele sale din piatră și de străzile pietruite, iar cea mai reprezentativă este Casa de la Vall – Casa Văii. Construită în 1580 ca reședință a unei familii obișnuite, la începutul secolului al XVIII-lea a fost transformată în casa Parlamentului din Andorra.

Cu atâția munți în jur arhitectura orașului a împrumutat suplețea și eleganța stâncilor, semănând mai degrabă cu orașele Elveției decât cu cele din Franța sau Spania. Noblesse du Temps al lui Salvador Dali, este ceasul care și-a pierdut demult orice formă standardizată pentru a marca mai bine trecerea nestăvilită a timpului.