ANATOMIE PESTE VEACURI
Într-o dimineaţă de primăvară acoperită cu un cer de un gri bacovian, micul automotor supraîncălzit opreşte câteva clipe într-o haltă ponosită. În ciuda vremii de afară, mă smulg de pe banchetă şi sar pe pământul reavăn punctat pe alocuri de smocuri de iarbă.
Pentru moment nu pot fi sigur că locul în care am părăsit comoditatea vagonului încălzit, în favoarea unui pui de ploaie mocănească, este destinaţia căutată. După primele aparenţe arată ca o poieniţă prin care şinele de tren şi-au croit drum. Abia când zgomotul automotorului se stinge în depărtare, sunetele unei străzi din apropiere îmi confirmă existenţa unei localităţi.
Micul orăşel ce acum sute de ani era centrul financiar al Boemiei, adăposteşte astăzi un monument mai deosebit. În urma unui pelerinaj la Ierusalim, un călugăr al unei mânăstiri de pe aceste meleaguri a adus cu el un pumn de pământ pe care l-a împrăştiat în cimitirul mânăstirii. Brusc, toţi localnicii şi-au dorit ca morţii lor să fie îngropaţi în acest pământ, de acum sfinţit.
În timp, cimitirul a devenit neîncăpător iar oasele au fost depozitate într-un osuar. Câteva secole şi câteva zeci de mii de morţi mai târziu, familia nobiliară ce achiziţionase mânăstirea a angajat un sculptor “să se joace” cu sutele de mii de oase păstrate aici de-a lungul timpului. Rezultatul, la prima vedere macabru iar la o analiză mai atentă o adevărată simfonie a morţii, constă în coloane drapate în cranii, candelabre din oase, volte gotice realizate din salbe de cranii ce te privesc fix, până şi coroana regală şi blazonul familiei fiind modelate din zeci de oase.
Întors la halta din pădure, constat că orarul trenurilor este un mic test de criptografie cehă pe care trebuie să-l treci pentru a depista ora şi ziua când trenul va opri în mica haltă. Vuietul automotorului galben sperie stropii de ploaie ce cad necontenit încă de dimineaţă, dar micuţul tren nu dă semn că ar vrea să se şi oprească. Încetineşte puţin în dreptul haltei şi dă să-şi continue drumul. Îi fac semn să oprească şi spre surprinderea mea chiar opreşte. Se poate face autostopul la tren? Trenostop? De ce nu?!