Addo Elephant National Park a fost declarat zonă protejată din dorința de a ocroti cei unsprezece elefanți rămași aici. De-a lungul timpului numărul elefanților a crescut la aproape două sute, dar animalele parcului nu se rezumă doar la imensele pachiderme – turme de zebre, facoceri, antilope, bivoli, leoparzi, hiene și lei sunt doar câțiva dintre locatarii parcului.
Spre deosebire de sălbatica Botswana sau de alte parcuri ale Africii de Sud, Addo este unul în care mare parte dintre drumurile ce îl străbat sunt perfect asfaltate. Prezența limbii cenușii specifică modernității taie din plăcerea zdruncinatului pe hârtoape în căutarea viețuitoarelor, însă acestea din urmă ignoră complet atât mașinile cât și entuziasmul bipedelor ceva mai evoluate care au venit să le vadă.
Prădătorii nu prea se arată ci doar ierbivore de diverse mărimi împărțite între câteva zeci de specii. Broaște țestoase pe lângă care ai putea trece fără să le observi în graba de a căuta lei sau bivoli, dar și turme întregi de zebre, antilope, girafe, facoceri sau vreo singuratică hienă.
În orice caz, sentimentul de a vedea niște animale atât de maiestuoase în sălbăticie este unul extraordinar. Atunci când un gigant de câteva tone te privește în ochi de la câțiva metri depărtare îți dai seama imediat că puterea este la cel dintâi și cât de mic ești în fața naturii.
Parcul este unul dintre cele mai întinse din Africa de Sud iar geografia peste care a fost trasat este una cum nu se poate mai diversă, întinsă de la țărmul cel plin de dune al oceanului și până la poalele munților ale căror vârfuri amintesc de conurile vulcanilor din America Centrală.
Apusul soarelui ce se ascunde după vârfurile ascuțite ale munților nu este cu nimic mai prejos ca cel de ieri. De fapt, toate apusurile africane au o magie aparte.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.