TrekLens

Omanul – țară a forturilor cocoțate în vârfuri aspre de stâncă, adevărate cuiburi de vulturi într-un relief aspru cu ziduri de piatră ce închid tot timpul orizontul de te întrebi pe unde se va mai strecura drumul.

În orașul în care djinnii evadați din lămpi și puși pe șotii sunt deseori raportați în presă, imensul fort Bahla se încadrează perfect în peisaj. La fel cum este cazul multor forturi din Oman, și acesta se crede că ar fi fost ridicat în vremurile pre-islamice, însă actuala formă i-a fost dată de Banu Nabhan – tribul ce domina aceste pământuri între secolele al XII-lea și al XV-lea, înainte ca dinastia Yaruba să îi ia locul. Spre deosebire de majoritatea musulmanilor ce s-au împărțit în Shia și Sunni, tribul Banu Nabhan urma Ibadismul – ramura mai moderată a Islamului și tradițional urmată de toți imamii Omanului până în prezentul Sultanat.

Ziduri imense, bastioane, turnuri și creneluri – toate ridicate din cărămizi de chirpici coapte la o temperatură extrem de înaltă, îmbinate pe alocuri cu stânca dealului pe care este înălțat fortul. O labirintică legătură este între camere și detaliile mărunte ascunse în interiorul fortului – o senzație desprinsă din poveștile celor 1001 de nopți.

Imediat sub fort se află o oază ce indiferent de gravitatea secetei dintr-un sezon, reușește să mențină verzi culturile și curmalii ce aduc umbra atât de mult dorită, folosind anticul sistem de irigare falaj specific Omanului. Micile canale ce aduc apa din munți sau o captează din ocazionalele dar atât de prețioasele ploi, intersectează ca o imensă grilă toate terenurile unde se regăsește un petec de verdeață.

Fortul este înconjurat de povești și legende pline de magie: o femeie ce ar fi construit singură într-o singură noapte toate zidurile ce-l mărginesc, restaurări întârziate din cauza unui vrăjitor ce acum mai mult de un mileniu ar fi fost linșat de săteni iar acum a găsit o cale de a se răzbuna, sau pur și simplu un copac blestemat prin a cărui atingere se obține o condamnare la moarte.

Cea mai veche parte a complexului și poate și cea mai interesantă este Al-Qasaba – fortul ridicat în interiorul fortului, cu scări întunecate, turnuri și creneluri de pe care se putea supraveghea cândva toată activitatea din curtea astăzi pustie. Misterele par a se ascunde la fiecare colț, iar dacă un duh ar coborî pe scările întortocheate zău că nu aș fi deloc surprins.