PRIN CÂMPIE

Când prin toți munții țării se anunță ploi care de care mai colorate de coduri meteorologice, singura opțiune pentru mișcare pare a fi prin împrejurimile Bucureștiului. Împrejurimile sunt însă o definiție mult prea inexactă, așa că traseul desenat alunecă prin două județe înainte ca bucla să se încheie în fața casei. Să tot fie 124km – perfecți pentru o zi lungă de vară.






Câmpia Vlăsiei poate nu are zăpușeala de foc a Bărăganului, dar la orele astea ale dimineții peticele de umbră lăsate de perdelele de plopi sau de frânturile rămase din Codrii Vlăsiei, sunt la fel de plăcute ca o boare răcoroasă în vârful muntelui. Localitățile ce se înșiră una după cealaltă sunt doar sate îngrijite de câmpie, cu oameni gospodari iar vișinii cu rodul bine făcut mă îndeamnă să întrerup pedalatul pentru câțiva pumni de fructe mâncate direct din copac, ca în îndepărtata copilărie.






Câmpurile de maci însângerează pământul și pătează verdele câmpurilor arate pe alocuri tot cu ajutorul animalelor din gospodării, iar printre toate își face loc leneșa Ialomiță ce își rostogolește alene apele prin colbul câmpiei.




Fondată de domnitorul Matei Basarab pe la mijlocul secolului al XVII-lea, în mijlocul Codrilor Vlăsiei, mănăstirea Căldărușani este protejată de un zid exterior ca de cetate, înconjurată pe trei laturi de lac, iar liniștea și răcoarea copacilor sunt un binemeritat adăpost după lunga pedalare prin soare.






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *