TrekLens

Sub ploile puternice de primăvară, nămeții se transformă încet în torente ce umflă râurile și lasă diamante în cupele frunzelor. Ici-colo, prin peticele de zăpadă încăpățânată, brândușele străpung strânsoarea de gheață în căutarea aromatului vânt de primăvară.

Vara, potecile își întind meandrele spre toate colțurile văilor presărate cu rhododendroni și bujori de munte, iar fluturii sunt doar ghizi ce cunosc cotloanele prin care florile de colț se ascund tainic.

În nesfârșitele ploi de toamnă zilele intră rapid la apă, însă uneori răbufnirile vântului sătul de culori terne împrăștie norii ce iau foc în apus deasupra muntelui, iar iarba arsă de soarele verii strălucește pentru ultima oară înainte ca zăpezi grele să o acopere.

Iarna, pădurea devine o blană argintie aruncată pe umerii reliefului. Zilele scurte transformă troienele în capcane, iar potecile dispar sub un strat gros de zăpadă ce cade neîntrerupt din norii sfâșiați de crivăț.